Născut în localitatea Bobaița (Mehedinți), decedat la Alba Iulia. Student la Facultatea de Litere și Filozofie a Universității din București (1927 – 1931), specializare în arheologia clasică la Paris cu savantul Jerome Carcopino; profesor la Liceul ”Traian” din Deva (1934 – 1938).

În 1938 se stabilește la Alba Iulia la propunerea lui Nicolae Iorga care îl recomandă pentru postul de director al Muzeului regional Alba Iulia pe care-l organizează și conduce timp de un deceniu (1939 – 1949); este organizator al Muzeului raional Sebeș (1955 – 1957); este organizatorul Bibliotecii Muzeului, a Bibliotecii publice din Alba Iulia (actuala ”Lucian Blaga”), a amarului ”Apulum”. A condus săpături arheologice în siturile de la Petrești (împreună cu fratele său Dumitru Berciu au botezat cultura cu ceramică pictată cu numele localității Petrești), Ighiel, Ighiu, Țelna, Cetea, Piatra Craivii, Căpâlna ș.a.

Studii privind prima și a doua vârstă a fierului; riturile funerare la daco-romani, castrele și așezările romane de la Apulum și Drobeta.
Publică, numeroase studii în: Apulum, Dacia, S.C.I.V., Acta Musei Napocensis, Revue Roumaine d`Histoire. Colaborează la editarea volumelor de Istoria României (vol. I) și ”Repertoriul arheologic al României”.

Într-un articol publica în ziarul ”Unirea” (1969), Ion Berciu își exprima optimismul privitor la instituția pe care a organizat-o și condus-o: Muzeul din Alba Iulia ”Lărgindu-și mereu orizontul și adâncindu-și continuu preocupările științifice, culturale și educative, această instituție va continua să-și îndeplinească menirea sa, din devotament și pasiune”.

Își doarme somnul de veci la Țelna alături de soția sa originară din acest sat.