Născut la București, mort în penitenciarul din Aiud. Studii la Facultățile de Filozofie și Litere, Drept din București. Doctoratul la Paris (1927) în studii economice și politehnice. Carieră: didactică universitară (Facultatea de Litere, Școala Superioară de Asistență Socială, catedra de etică la Universitatea din București); în administrația publică (Ministerul Finanțelor, Direcția Generală a Vămilor, Direcția Datoriilor Publice); culturală la Institutul Social Român, Consiliul Social Român de Statistică, Cercul ”Criterion”, Institutul ”V. Madgearu”, revista ”Izvoarele de filozofie”. Se remarcă printr-o intensă activitate de doctriă politică, filosofică, economică, sociologică, de critică literară. A publicat peste 140 de lucrări din domeniile mai sus enumerate. Câteva titluri: ”Logos și eros”, ”Logos și eros în metafizica creștină” (ambele în 1932), ”Creștinul în lumea modernă” (1935), ”Două tipuri de filozofie medievală” (1942), ”Dimensiunea românească a existenței”, ”Războiul pentru întregirea neamului” ș.a.

Este arestat de securitate și judecat în procesul Antonescu. Condamnat la 8 ani de închisoare (Arsenal, Văcărești, Jilava) moare în temnița Aiudului, înscriindu-se în lungul șir de valori ale culturii naționale exterminate de ciuma roșie. În februarie 2014, Mircea Vulcănescu primește, post-mortem, titlul de cetățean de onoare al municipiului Aiud.