Născut într-o familie de preoți, la Mânerău (HD), Ioan Dăncilă și-a dedicat viața credinței străbune și idealurilor naționale ale românilor ardeleni. Munca lui, predicile lui – model de oratorie – au însuflețit ostașii români. După terminarea școlii (Liceul de Stat Deva și Institutul teologic Sibiu) este numit preot la Râpa Rîmețului (1910); mobilizat în armata austro-ungară în primul război mondial (1915, iunie) Ioan Dăncilă este angajat preot militar în armata română în 1919, dobândește gradul de maior și apoi de colonel, devine episcop Vicar al Episcopiei Armatei române cu sediul la Alba Iulia; profesor la Școala de Ofițeri de Infanterie Sibiu; Iconom stavrofor. A publicat cuvântări, meditații, articole în ”Revista teologică”, ”Telegraful român”, ”Lumina satelor” (Sibiu). ”Arma cuvântului” (Alba Iulia), ”Cruce și spadă”. ”Îndrumări morale și naționale pentru ostașii români” (1930), ”Biserica strămoșească și marea noastră unire. Contribuția mitropolitului Nicolae (Bălan) la actul unirii” (1940).