Personalitate remarcabilă a intelectualității ardelene din a doua jumătate a veacului XIX-lea și prima jumătate a celui următor Iosif Blaga și-a făcut studiile gimnaziale la Sebeș și Alba Iulia 1876 – 1884). A urmat apoi teologia la Institutul din Sibiu și filozofia la Viena (1884 – 1891) unde își ia și doctoratul. A fost profesor de istorie, română, latină și filozofie la Liceul ”Andrei Șaguna” din Brașov și director al acestei instituții (1915 – 1924), apoi inspector școlar. Din 1924 este preot parohial bisericii din Scheii Brașovului, membru al Sinodului Arhiepiscopiei Sibiului și în Congresul Național Bisericesc; președinte al Eforiei școlilor românești ortodoxe din Brașov.

A avut o intensă și rodnică activitate în mișcarea națională de emancipare a neamului românesc din Transilvania. A fost membru al Societății pentru Fond de Teatru român din Transilvania (1901 – 1912).

În timpul primului război mondial (1416 – 1918) a fost refugiat în Suedia, Norvegia și Franța țări în care a pledat pentru drepturile românilor ardeleni și pentru unirea cea mare. A făcut parte (la Paris) din Comitetul Național al Unității Românilor; a contribuit la repatrierea prizonierilor români din Franța. După marea Unire a fost ales senator în primul Parlament al României Mari (1919) al cărui vicepreședinte a fost între 1928 – 1931.

Reținem câteva titluri din opera sa: ”Teoria dramei, cu un text introductiv despre frumos și artă” (Brașov 1899); ”Lecțiuni de psihologie pentru învățământul secundar” (Brașov, 1902); ”Istoricul Liceului Andrei Șaguna”, precum și articole publicate în ”Gazeta de Transilvania”, ”Telegraful român” sau ”Tribuna Poporului”.