Puternica cetate bastionară din Alba Iulia a fost asediată o singură dată în existența ei ca bastion militar habsburgic și austro-ungar. Episodul a avut loc în primăvara și vara anului 1849. În ziua de 26 martie cetatea era împresurată de armata revoluționară comandată de generalul Iosif Bem. În interiorul fortificației se aflau vreo 2500 de soldați din regimentele de graniță din Năsăud și Orlat și din ostași ce s-au retras din fața dușmanului în cetatea albaiuliană.
Alba Iulia, alături de Munții Apuseni apărați de moții lui Avram Iancu, erau singurele zone libere din Transilvania după ce trupele maghiare cuceriseră Sibiul la 11 martie 1849. Cetatea este somată să se predea, dar refuză. Austriecii distrug podul de peste Mureș, fac rechiziții pregătindu-se pentru iminentul asediu. Trupele maghiare erau conduse de baronul Kemeny, iar prezența lui Iosif Bem a întărit moralul asediatorilor. Comandantul cetății refuză cooperarea cu Avram Iancu dispus să despresureze fortificația. Episoadele luptei merită menționate în punctele ei importante: 17 mai: 800 de români, conduși de Axente Sever coborând dinspre pădurea Mamut risipește avangarda maghiară din apropierea depozitului de pulbere și intră în cetate. Ei sunt hrăniți, le sunt reparate armele și 200 de lăncieri primesc arme de foc; în 25 mai este formată ”oastea populară” din cele patru companii de români, li se înmânează drapelul de luptă și sunt trimiși în munți să se alăture lui Avram Iancu.
Consiliul militar al cetății scăpa elegant de atâtea guri ce trebuiau hrănite în condițiile lipsei de alimente din cetatea împresurată. În zilele de 24, 25, 26 iunie cetatea este bombardată, este incendiată, iar o parte a Arsenalului, locuințe, depozitele de alimente, monetăria de stat suferă serioase stricăciuni.
Cetatea va rezista și va fi despresurată de armata rusească a generalului Luders și cea a lui Avram Iancu. În Parcul Custozza, monumentul închinat colonelului Ludwig Von Losenau, comandantul regimentului de cavalerie ușoară de la Alba Iulia, căzut în 9 februarie 1849 la podul de la Simeria, amintește de anul primului și ultimului asediu din istoria cetății bastionare.
