În urmă cu 230 de ani ”moțul de cremene”, HOREA, era primit în audiență de ”drăguțul” de împărat, la Viena. Evenimentul a intrat în istorie și legendă. În istorie pentru că este consemnat în documentele aulice. În legendă pentru că toți participanții la răscoală, audiați de autorități au făcut referire la această întâlnire istorică. Aflat, pentru a treia oară în capitala imperiului Horea prezenta împăratului plângerile, doleanțele, dorurile moților. Cele de atâtea ori scrise în jalbele adresate Curții de la Viena și rămase fără răspuns. Împăratul, care nu-i prea avea nici el la suflet pe nemeșii unguri, l-a ascultat pe Nicola. Urs din Fericetul Râului Mare (care cunoștea, se pare limba de la Curtea Vieneză). Horea i-ar fi cerut împăratului să-i îngăduie să-i stârpească pe nemeși. Iosif al II-lea i-ar fi spus: Fă-o! Chiar dacă potentul împărat a negat (după tumult) că ar fi aprobat acest demers faptele și logica spun altceva. În 13 aprilie Horea ar fi primit ( ca dovadă a aprobării) de la Iosif al II-lea un înscris și o cruce de aur. Interesant este că TOȚI martorii audiați de comisiile însărcinate cu ancheta, au declarat că urmau să se întâlnească la Alba Iulia cu CĂPITANUL HOREA (supremul căpitan) care le va arăta o SCRISOARE și O CRUCE de AUR primite de la împărat: ceea ce echivala, nu-i așa, cu o împuternicire. Ba, mai mult, răsculații – convinși că au aprobarea împăratului – nu au atacat proprietățile ce aparțineau acestuia.

Nici istoria, nici arhivele (poate!) nu vor putea clarifica vreodată ce s-a discutat la această întâlnire. Fapta rămâne Răscoala condusă de Horea (care a procedat cu cinci ani Marea Revoluție Franceză – luată ca reper pentru începutul istoriei moderne a umanității, a produs un adevărat seism social și național, spărgând tiparele unei lumi închistate, incapabile să înțeleagă ”mersul lumii”. Horea (Rex Daciae) a intrat în istorie și în legendă. Este un reper pentru cei ce au fost pentru, pentru cei ce sunt și sperăm pentru cei ce vor veni după noi.