Tragic destin a avut domnul Țării Românești, Constantin Brâncoveanu, os domnesc din neamul întemeietorul Țării Românești, cel care a domnit 26 de ani (cu șase mai puțin decât Mircea cel Bătrân). S-a născut pe 15 august 1654 a fost ucis în ziua de 15 august 1714 când împlinea 60 de ani.
Venise pe lume și pleca la Ceruri într-o zi de tristețe în care urcase la Ceruri Maica Domnului Nostru Iisus Hristos. Poate și ziua în care s-a născut, pe lângă educația aleasă primită în familie, să-i fi influențat dragostea pentru credința străbună, pentru ortodoxie.
Despre viața, activitatea sa în folosul bisericii ortodoxe din Transilvania, despre ctitoriile sale pe acest pământ românesc, despre sprijinirea culturii prin intermediul cărților, găsiți amănunte interesante și inedite în ultimul număr al revistei Dacoromânia (nr. 70/2014).
Am să precizez doar că în anul 1713, când a sărbătorit cu fast 25 de ani de domnie, Constantin Brâncoveanu a bătut monede de aur, jubiliare, în monetăria de la Alba Iulia. Se cunosc nominaluri de 5 și 6 ducați.
După patru luni de suplicii în temnițele Stambulului, perioadă în care nu au vrut să renunțe la credința strămășească, domnul țării Românești, cei patru fii ai lui (Constantin, Ștefan, Radu și Matei) precum și credinciosul său sfetnic Ianache Văcărescu vor fi decapitați la ordinul sultanului.
Cuvintele lui, rămase mărturie peste veacuri prin pana secretarului său Antonio Maria del Chiaro merită recitite și astăzi ”Împărate, averea mea, cât a fost, tu ai luat-o, dar de legea mea creștină nu mă las. În ea m-am născut și am trăit, în ea vreau să mor… Nu, împărate! Moșia mi-am păzit, credința mi-am păzit, în credința mea vreau să închid ochii, eu și feciorii mei”.
La 20 iunie 1992 Martirii Brâncovinieni au fost canonizați. Ziua lor de pomenire este 16 august.