Născut în Bistra Arieșului (14.06.1878) Nicodim Ganea va fi elev al liceului pedagogic din Blaj, va absolvi școala de cântăreți bisericești (având ca profesor pe Iacob Mureșianu) apoi Conservatorul de muzică din București (1904 – 1908) și Budapesta (1908 – 1910) – aici având ca profesor un al mare compozitor: Bela Bartok.
La Budapesta își începe activitatea dirijorală la corul Societății Academice ”Petru Maior” a studenților români. Este apoi profesor de muzică și dirijor de cor la Aiud, Șard, Bistra, Bucium, Câmpeni și Roșia Montană. În 1917 predă muzica în școlile Blajului, unde va reveni în 1930 după peregrinări prin București și prin orașe transilvănene. Aici este prieten cu profesorii Cherebețiu, Ioan Florea, Ioan Blăjean (cântărețul orb – omul cu ochelari negri), pictorul Iuliu Moga (care-i face și portretul). A compus muzică de teatru vocal – simfonică dar în special muzică corală. Din acest ultim domeniu amintim câteva creații ce l-au înscris în cartea de onoare a compozitorului român: ”Sentinela română”, ”Stroie Plopan” (pe versuri de V. Alecsandri); ”Revedere” (versuri M. Eminescu); ”Din Poiana Vadului”, ”Puișorul”, ”Mărită-te mândra mea”, ”Du-te dor, cu dorurile”, ”Cât de drag mi-o fost o vară” (versuri Elena din Ardeal), ”Rătăcesc pe drum pribeag”, ”Păstorul moț înstrăinat”, ”Floricica”.
Corurile sale vor apărea, postum, în 1969 la Ed. Muzicală sub îngrijirea lui I.R. Nicola. În timpul vieții a publicat volumul de versuri ”Din sărmana mea grădină” (Blaj, 1910), reeditat la Orăștie în 1911.
Trece la cale veșnică pe 24 octombrie, în urmă cu 65 de ani și este înmormântat în satul natal.
Școala din Bistra, în curtea căreia i-a fost amplasat un bust, poartă numele compozitorului.