Îndată după înfăptuirea României Mari unul din făuritorii acestui edificiu naţional, Ion I.C. Brătianu, se preocupă de Munţii Apuseni dorind să soluţioneze doleanţele moţilor „potrivit dreptăţii şi legalităţii cu toată iubirea ce o am pentru brava populaţie a Munţilor Apuseni”. El instituie o comisie sub preşedinţia lui Ion Russu-Abrudeanu, senator de Alba, care să se ocupe de rezolvarea memoriilor moţilor; sub noul guvern, în 1926, un alt moţ dr. Emil Dandea propunea înfiinţarea judeţului Munţii Apuseni; în 1927 I.I.C. Brătianu îi însărcinează pe Al. Lapedatu, Gh. Cipăianu şi D. Tătărăscu să vină cu propuneri concrete pentru dezvoltarea acestei zone stabilindu-se atunci chestiuni agrare, economice, financiare, sanitare, de comunicaţie, culturale.
Proiectul a murit odată cu iniţiatorul său I.I.C. Brătianu (24 septembrie 1927). Încercarea lui I.G. Duca „pentru repararea nedreptăţilor şi pentru ajutorarea efectivă a moţilor” va avea aceeaşi soartă, primul ministru fiind asasinat de legionari.
Ultima încercare pentru a-i răsplăti pe moţi cum se cuvine pentru sângele vărsat în răscoalele şi revoluţiile pornite de la ei, are loc în timpul guvernării liberale a lui Gh. Tătărăscu. După ce în 13 aprilie 1934 are loc o întâlnire cu reprezentanţii moţilor din toate zonele locuite de aceştia Consiliul de Miniştri primeşte pe 25 aprilie referatul cu problemele ridicate de moţi.
În zilele de 3 şi 4 mai 1934 guvernul, constatând necesitatea ajutorării locuitorilor acestei zone, trimite comisia la Huedin şi Cîmpeni. Cu acest prilej s-a hotărât înfiinţarea „Regiunii Munţilor Apuseni” Regiunea cu capitala la Cluj cuprindea în total 6 judeţe cu o populaţie de 539.644 locuitori. Din judeţul Alba făceau parte din regiune plasele Abrud, Aiud, Zlatna, Teiuş şi Alba Iulia dar şi plasele Valea de Arieş, Cîmpeni (ce aparţineau de judeţul Turda) şi Avram Iancu (din judeţul Hunedoara). Noua Regiune nu se suprapunea cu „Ţara Moţilor” ci cuprindea întreg masivul munţilor situaţi între linia ferată Oradea – Cluj – Teiuş – Alba Iulia – Simeria – Arad.
Planul de dezvoltare a zonei cuprindea măsuri economice, sanitare, culturale care, dacă ar fi fost puse în operă Munţii Apuseni ar fi devenit, fără nici o îndoială, Elveţia României. Se iau hotărâri privitoare la împroprietărirea cu păduri şi terenuri (practic aplicarea reformei agrare); desfiinţarea unor taxe din domeniul forestier; alocarea a 20 de milioane de lei pentru drumuri (repararea şoselelor Turda – Cîmpeni – Abrud – Alba Iulia şi Abrud – Brad) şi construirea a două şosele: Albac – Beliş şi Vidra – Rîşculiţa; reducerea la transportul de mărfuri cu 50 % pe C.F.R.; înfiinţarea unor cantine şcolare; înfiinţarea la Cîmpeni a unei şcoli de ucenici industriali; mărirea capacităţii spitalelor din Baia de Arieş şi Brad şi înfiinţarea Spitalului din Cîmpeni; punerea în exploatare a Muntelui „Cetate” din Roşia Montană (creîndu-se 1500 de locuri de muncă). Era un plan complex, realist, cuprinzând toate domeniile vieţii din zona Apusenilor. De remarcat numărul mare de subvenţii pe care statul îşi propunea să le acorde moţilor pentru procurarea de seminţe, îngrăşăminte chimice, maşini agricole, înfiinţarea de pepiniere pomicole, ameliorarea raselor, înfiinţarea unor herghelii, oierii. Contribuţii nerambursabile de la stat pentru cumpărarea de vaci cu lapte, înfiinţarea unor centre pentru industrializarea laptelui şi subvenţii cooperativelor de desfacere a laptelui, încurajarea stupăritului, înfiinţarea de stâni model; sprijinirea înfiinţării de pajişti şi fâneţe model.
Aşa cum afirmam proiectul de dezvoltare a „Regiunii Munţilor Apuseni” cuprindea soluţii – multe valabile şi astăzi – pentru a face această zonă prosperă, pentru a-i scoate pe moţi la lumină, pentru a stopa depopularea şi moartea satelor şi odată cu ele a obiceiurilor şi datinilor strămoşeşti.
Pentru că au urmat vremuri tulburi, al Doilea Război Mondial şi apoi comunismul proiectul din urmă cu 80 de ani nu şi-a găsit finalizarea. Dar, dacă vom şti să luăm din trecut lucruri bune pentru viitor, nimic nu este pierdut.
