În urmă cu un secol, înainte cu patru ani de înfăptuirea visului de aur al românilor, Unirea cea Mare, elevi de la școlile Blajului au suferit pentru credința lor în neamul românesc, pentru dragostea ce o purtau tricolorului albastru, galben, roșu și pentru convingerea lor că, într-o zi, vor trăi într-o țară cu frații lor de dincolo de munți.

În dimineața zilei de 16 mai 1914 jandarmii cu pană de cocoș la pălarie au constatat că pe o cruce, aflată la marginea drumului ce ducea de la Blaj la Sâncel, flutură drapelul tricolor românesc. Ba, mai mult, pe steag erau inscripționate cuvintele: ”A bătut ceasul! Se cutremură Carpații”. Autoritățile austro-ungare nu puteau tolera un asemenea gest. Ancheta declanșată de reprezentanții puterii a ajuns, după serioase investigații, să descopere făptașii. Autorii gestului de profund patriotism, elevii gimnaziului din Blaj: Ioan Bunea, Gligor Costea și Vasile Șerban vor fi eliminați din școală.

Peste o săptămână, pe Catedrala Mitropolitană ”Sf. Treime” din Blaj, flutura, mândru, drapelul roșu-galben-albastru. Peste 1500 de blăjeni, mai ales elevi și studenți, s-au strâns în piața din fața lăcașului de cult aplaudând și ovaționând numele țării mamă: România. Cei care arboraseră însemnele naționale românești pe Catedrala ce străjuise marea adunare de la 3/15 mai 1848, când s-a strigat ”Noi vrem să ne unim cu țara”, erau studenți la facultatea de teologie. Toți trei, adică Ovidiu Ioan Vodă, Vasile Fodor și Ioan Pasere vor fi exmatriculați.

Să ne amintim, acum, la un veac de la aceste fapte, numele celor ce au pătimit, cu vârf și îndesat, pentru credința lor în neamul românesc din sânul căruia s-au născut.