La jumătatea verii anului 1974 începea la Alba Iulia, pe Platoul Romanilor, construirea Casei de cultură a Sindicatelor. Despre acest lăcaș de cultură dat în folosință în 1976 și ce a însemnat el pentru Alba Iulia las cuvintele regretatului poet Ion Sângereanu care scria, în anul 2011, la 25 de ani de existență a instituției: ”A fost o oază în deșert pentru cei însetați de cultură, de frumos, le-a fost izvor limpede, rece, întremător. A fost cel mai minunat lucru ce avea să se întâmple la Alba Iulia după două mii de ani de istorie glorioasă. O mână de entuziaști a vrut să confirme prin munca, talentul și dăruirea lor că Alba Iulia este într-adevăr un ”municipiu cultural” cum l-a denumit marele Iorga. Am reușit? N-am reușit? Asta numai cei care, în decursul celor 25 de ani, au trecut pragul acestui locaș de cultură, o pot spune.

Acum … în numele entuziaștilor de atunci, care săptămâni, luni, ani, au ars la flacăra culturii închinată celor mulți, însetați, că NU NE-AM FĂCUT DECÂT DATORIA DE ROMÂNI, aici în capitala spiritualității și istoriei românești” (după „Dialog despre o viață”, 2001, Alba Iulia).