Personalitate de prim rang a petrochimiei româneși, cunoscută în țară și dincolo de hotare, Gheorghe Claudiu Suciu s-a născut în urmă cu 110 ani la Blaj. Bazele pregătirii școlare le-a pus la școlile din Blaj, Beiuș și Sibiu, dar mai ales la Liceul “Sf. Vasile cel Mare” din Mica Romă.

Își va lua licența în chimie la Universitatea din Roma având ca dascăli pe Enrico Fermi și Nicola Paravanno și la Facultatea de chimie a Universității din Cluj cu marii chimiști Gh. Spacu, O.Rădulescu și A. Ostrogovich. Se specializează în domeniul ingineriei prelucrării țițeiului la Linden (New Jersey, S.U.A.) și la Standard Oil Development Company (1929-1931). În 1932 devine doctor în științe chimice. A urcat treptele ierarhiei universitare la București și Ploiești, a fost un remarcabil cercetăor științific în domeniile industriei petrochimice și petroliere. Descoperirile sale au fost brevetate în India, Franța, Italia, Marea Britanie (cuptoarele tubulare pentru industria petrolieră, chimică și petrochimică). A contribuit la proiectarea rafinăriilor de la Grupurile  Industriale Petrochimice de la Ploiești și Borzești.

A devenit membru corespondent (1963) și apoi titular (1990) al Academiei Române, a fost membru în Consiliul permanent al Congreselor mondiale de petrol (Londra, 1971-1974). A fost distins cu Premiul de Stat (1964).

S-a săvârșit din viață, la București, pe 12 decembrie 1990.