Născut la Răhău în urmă cu 135 de ani într-o familie cu 7 copii Avram Sădeanu a primit în familie o solidă educație morală  și națională. Mama sa, Maria era fiica preotului Avram Cărpinișan, familie veche a Răhăului ce a dat veacuri la rând oameni de aleasă valoare. A urmat studiile școlare în comuna natală, apoi la gimnaziul  din Sebeș, fiind  apoi student la Institutul Pedagogic Teologic  Ortodox din Arad și la Universitatea din Cluj, unde-și susține și doctoratul în pedagogie. Va fi profesor și director al Institutului pe care l-a absolvit. Solida sa pregătire profesională, ideile sale pedagogice l-au impresionat pe Nicolae Iorga care-l remarcă la cursurile Universității de vară de la Vălenii de Munte. Moartea sa tragică la începutul Primului Război Mondial, în Galiția, îi prilejuiește marelui Iorga o scurtă caracterizare a lui Avram Sădeanu. Iată ce scrie savantul în “Oameni cari au fost” : “Încă unul din fruntașii cu mintea ai românilor din Ungaria cade victimă a războiului atroce pentru toți și, pentru dânșii, și stupid. Avram Sădeanu, profesor la Seminarul din Arad, a murit în Galiția. Cetitorii lucrărilor de istorie ce apar “dincolo” cunosc studiile lui serioase și cinstite despre învățământul românesc în acele părți și mai ales acea cărticică despre Gheorghe Lazăr, marele dascăl ardelean, ale cărui începuturi s-au deslușit atunci întâia oară. Eu am avut plăcerea să număr între ascultătorii cursurilor  de vară pe acest om blând, modest, plin de zel pentru cunoașterea trecutului național și urmărind înalte și mândre visuri de viitor. Firul lor s-a rupt astăzi. Visătorul doarme în țărâna pământului străin. Dar figura lui prietenoasă nu va dispărea din amintirea noastră. El se va așeza între ale acelora cari au murit fără să trebuiască a muri, și din umbra tot mai deasă a vremii va veni și zâmbetul lui, de îndemn pentru munca desfășurată fără dânsul și de părere de rău pentru plecarea dintre noi”.