Episcopul Ioan Bălan este una dintre victimele regimului comunist, persecutat pentru activitatea sa în rândul Bisericii greco-catolice. Produs al școlilor Blajului, Ioan Bălan a urmat studii universitare teologice la Budapesta și Viena (unde își ia doctoratul în anul 1906). Preot celibatar este pe rând pedagog în internatul “Vancean” și notar consistorial la Blaj (1906-1909), paroh și protopop la parohia română unită din București (1909-1920), canonic mitropolitan la Blaj (1920-1936), episcop de Lugoj (1936-1948).
A fost delegat al Bisericii române unite în Comisia de codificare a dreptului canonic oriental la Roma (1929-1935).
Va fi arestat de securitate pe 28 octombrie 1948 și închis la Sighet. După eliberare va înainta guvernului comunist un memoriu pentru recunoașterea bisericii greco-catolice românești ceea ce va conduce la o nouă arestare, stabilindu-i-se domiciliul forțat la Mănăstirea Ciorogârla, unde se îmbolnăvește. Va trece la cele veșnice pe 4 august 1959, într-un spital din București și va fi înmormântat la Cimitirul Bellu. Opera: “Limba cărților bisericești. Studiu istoric și liturgic”(1914);  “Viața lui Isus scrisă pe înțelesul tuturor” (1915); “Fontis Iuris Canonici Ecclesiae Rumenae” (1932, Roma) ș.a.