Mihai Viteazul, domn peste Ardeal, plecând în campania pentru cucerirea Moldovei și înfăptuirea primei uniri politice a țărilor române, îl lasă ca locțiitor al său în Transilvania pe banul Mihalcea Caragea. Mare dregător și comandant militar acesta se intitula “delegat plenipotențiar al ilustrisimului domn Mihai la Statele și ordinele ardelene”. Banul Mihalcea este o personalitate marcantă a epocii sale. El l-a servit pe Petru Cercel, cu care se refugiază în Transilvania (16 aprilie 1585), este mare ban în timpul lui Mihai Viteazul, sol al acestuia la Praga (1597), prezent la Alba Iulia cu domnul său (1596) a depus alături de Mihai jurământul de credință față de Rudolf II la Mănăstirea Dealu (1598) și față de noul principe al Transilvaniei, Andrei Bathory (1599). A condus numeroase lupte în sudul Dunării la Silistra (1595), a fost comandantul cavaleriei muntene în lupta de la Șelimbăr (1599), a luptat la Mirăslău și la Guruslău. După înfrângerea de la Mirăslău merge cu Mihai la Rudolf II.
Pentru osteneala și meritele sale este înzestrat de Mihai cu cetatea și domeniul Uioara și cu alte proprietăți ce au aparținut Mariei Christierna, soția lui Sigismund Bathory.
Avea să sfârșească tragic, fiind ucis de nobilii maghiari la ordinul lui Basta (19 august 1601), strangulat. Trupul său este aruncat într-o groapă neacoperită, scos și sfâșiat de câini. Ce-a mai rămas din el a fost înmormântat la Mănăstirea Mărgineni de către una din fiicele sale, căsătorită cu Radu Buzescu.