În Catedrala “Sfânta Treime” din Blaj este instalat ca mitropolit al Bisericii Române Unite cu Roma, greco-catolică, un mare român: dr. Vasile Suciu. După ce depusese jurământul de credință în fața Regelui Ferdinand I (la Sinaia, în noiembrie 1919) noul mitropolit, personalitate proeminentă a luptei pentru unitatea națională, urca în scaunul mitropolitan de la Blaj în prezența Principelui Carol (viitorul rege).
Din cuvântările celor două personalități ale istoriei românilor am ales câteva fragmente, relevante:
Principele Moștenitor
“În numele M.S. Regelui, te salut azi în Citadela Culturei Românești de peste munți, pe cel dintâi Mitropolit unit al României pe veci întregite.
Înalt Prea Sfinției tale a hărăzit Atotputernicul să întrupeze visul strămoșilor. În persoana Mitropolitului de astăzi, România salută cu venerație pe predecesorii lui și pe acei care au luptat și s-au jertfit pentru neam. Primiți o frumoasă și glorioasă moștenire. Primiți pe lângă scaunul mitropolitan și moștenirea celui mai puternic izvor de cultură Românească. Alegerea Înalt Prea Sfinției Tale este pentru toți o chezășie. Activitatea de bun Român ne-o asigură ”.
Dr. Vasile Suciu
“După episcopie și după nici o slujbă n-am umblat niciodată în viața mea … Idealul meu a fost, este și va fi să-mi fac datorința și prin ea să-mi câștig independența de a sta pururea cu fruntea ridicată. Înaintea mea, a fi episcop înseamnă a urma Păstorul păstorilor. Înseamnă a abdica de eul propriu , făcându-te tuturor toate. Înseamnă a plânge cu cei care plâng, a mângâia pe cei întristați, a purta grije de alții și de binele lor, abandonând cu desăvârșire interesele și poftele personale. Episcopul, ca și alte persoane publice, nu sunt puși să fie serviți , ci ca ei să servească binele public”.