Trimisul special (de fapt spion) al Ducelui de Mantua la Alba Iulia, Don Cesare Valdano, îi scrie stăpânului său că Sigismund Bathory își arogă fără jenă victoria de la Călugăreni obținută de Mihai, domnul Țării Românești, împotriva turcilor. Principele se plimbă prin cetățile sale ca un ”Cezar Victorios” deși trupele sale, comandate de Albert Kiraly, au fost pasive în timpul bătăliei condusă de Mihai.

Acum 200 de ani vedea lumina zilei, la Sebeș, Johann Andreas Hintz care avea să devină o personalitate importantă a sașilor transilvăneni. A fost publicist, fiind redactor șef al ziarului ”Siebenburger Bote” ce apărea la Sibiu (în plină revoluție, martie-iulie 1849); arhivar al Universității Naționale Săsești (cu sediul în același oraș); secretar al Camerei comerțului și meșteșugurilor din Brașov, avocat public.

Unul din marii interpreți ai cântecului popular românesc, Felician Fărcașu, a fost și un pasionat culegător de folclor, textier și compozitor. Și-a făcut studiile la Sebeș (școala primară și gimnaziul), la Orăștie (Liceul) și la Sibiu (Institutul Teologic, 1939-1943).

Înzestrat cu un deosebit har muzical, cu o voce profundă, de bas, Fărcașu renunță la haina preoțească (după o scurtă carieră la Catedrala ortodoxă din Deva) și se dedică folclorului.

A fost membru fondator, instructor, solist și animator al formațiilor artistice de amatori de la Clubul Sindicatelor din Deva (1948-1954). Remarcat de etnologul Hari Brauner și de compozitorul Laurențiu Profeta el imprimă, în 1951, 30 de piese folclorice la Radiodifuziunea română.

Va avea o fructuoasă colaborare cu formații profesioniste unde apărea alături de N. Stroe, Alexandru Grozuță, Rodica Bujor, Zizi Șerban ș.a.m.d. Împreună cu ansambluri și orchestre filarmonice din toate zonele țării face numeroase turnee în țară dar și peste hotare (Polonia, Iugoslavia, Ucraina, Italia), fiind cap de afiș.

A imprimat peste 260 de piese (pe 7 discuri), cântece culese sau aranjate de el.

La doar 57 de ani Felician Fărcașu se mută la ceruri, decedând pe scenă în cadrul unui spectacol susținut la Curtea de Argeș.

Pentru a-i păstra memoria și a-i valorifica bogatul patrimoniu folcloric la Sebeș se desfășoară ”Festivalul Felician Fărcașu”.

Ivan Norocea apare în documente cu denumirea de ”Logofatt Iwan van Millensbach” ca dovadă a șederii sale în Sebeș unde își cumpărase case și moșii. Ivan Norocea este un cunoscut personaj care a servit, la sfârșitul secolului al XVI-lea și începutul celui următor atât pe domnitorii din Moldova și Muntenia cât și pe Mihai Viteazul – care îl va răsplăti cu moșii în Țara Românească și pe principii Ardealului: fiica sa, frumoasa Velica a fost țiitoarea lui Mihai Viteazul la Alba Iulia.

În turul Eminescu, la 150 de ani de la nașterea Luceafărului și 134 de ani de când pașii i s-au întipărit pe ulițele Alba Iuliei, Mihai Eminescu s-a întors în capitala de suflet a românilor.

În preajma Zilei Naționale a României, care la Alba Iulia are alte rezonanțe decât oriunde în România pe Aleea Scriitorilor care se înfiripa este dezvelit bustul marelui poet, ziarist, filosof Mihai Eminescu, aparținând sculptorului Nicolae Pașca, conjudețeanul nostru.

Ceremonia strâns în jurul bustului oameni de seamă ai culturii și spiritualității: Ion Caramitru (ministrul culturii), Î.P.S. Andrei (episcopul Alba Iuliei, care a sfințit monumentul) dar și reprezentanți ai instituțiilor culturale județene și municipale, ai administrației locale.

Momentul dezvelirii bustului a fost urmat de un recital extraordinar din poezia eminesciană intitulat ”Trecut-au anii…” susținut, pe scena Casei de Cultură a Sindicatelor, de marii actori: Valeria Secui, Ion Caramitru, Ovidiu Iuliu Moldovan însoțiți de violonistul Marian Cazacu.

Alba Iulia se pregătea în urmă cu un sfert de veac să sărbătorească pentru întâia dată ziua de 1 Decembrie ca Zi Națională a României. Pentru a facilita desfășurarea amplelor festivități pe care capitala Marii Uniri le pregătea s-a hotărât înființarea unui Centru Internațional de Presă în atribuțiile acestuia intrând acreditarea și totodată asigurarea serviciilor de primire, cazare, informare, asigurarea protocolului, activități de presă a Ziariștilor români și străini care vor veni la Alba Iulia.

Să-i amintim aici și acum pe cei care au fost membri acestui ”stat major” al presei: Radu Matei Todoran (președinte); Horea Sandu (ziarist la Unirea), Mihai Babițchi și Dan Petcu (vicepreședinți); Dan Petru Popa (coordonator general); Dumitru Mălin (relații externe); Aurel Pantea și Nicu Murgășanu (secretariat).

Sediul Centrului de Presă a fost stabilit la Hotelul Cetate.

Cu 40 de ani în urmă pe platforma de sub Dealul Bilag avea loc o premieră industrială: elaborarea primei șarje și turnarea primelor piese pentru mașini unelte la Turnătoria de fontă Alba Iulia (ulterior întreprinderea Mecanică, actualmente Firma SATURN).

Unitatea era dotată cu mașini, agregate, instalații de ultimă generație în domeniul turnării pieselor din fontă pentru mașini-unelte, produse de celebra firmă germană Buderus.

Director al întreprinderii era ing. Aurel Mitrofan un remarcabil specialist în domeniu care, peste câțiva ani, va primi, alături de alți specialiști premiul Academiei Române pentru Tratatul de turnare a pieselor din fontă grafiată.

Orașul Sebeș devine oficial municipiu (al patrulea din județ) odată cu publicarea în Monitorul Oficial a Legii prin care străvechiul burg medieval este ridicat la rangul de municipiu.

În urmă cu patru decenii ilustrul fiu al satului Sebeșel, pictorul Sava Henția se întorcea acasă. În centrul localității natale era dezvelit bustul pictorului, operă a sculptorului Tudor Panait.

Au fost de față urmași ai familiei pictorului, săteni, oficialități.

Momentul dezvelirii a fost marcat, pe lângă slujba de sfințire și de un program artistic susținut de formația de fluierași din Loman, grupul vocal al Căminului cultural din Săsciori și fanfara de copii din Petrești.

În urmă cu o sută de ani se năștea în orașul american Youngstown (Ohio) Vasile Hațegan, într-o familie de imigranți din județul Alba. A fost preot, jurnalist, o personalitate marcantă a diasporei românești. Și-a făcut studiile în orașul natal apoi la Sibiu (Academia Andreiană), la București (Facultatea de Litere și Filologie), universitățile Southwest Exeter, Columbia (New York) și Cambrige (Anglia).

A fost paroh la New York, biserica ”Sf. Dumitru” între 1941-1955, Cleveland, biserica ”Sf. Maria” (1955-1982). A construit în Cleveland o biserică de lemn ca în Maramureș dotată cu bibliotecă, muzeu istoric și etnografic unde a organizat și o școală duminicală.

A fost membru în Consiliul Eparhial al Episcopiei românești din America.

Acum, la centenarul nașterii sale, amintindu-i viața și activitatea, ne mândrim cu acest conjudețean al nostru care a ținut trează credința străbună, tradițiile și obiceiurile de acasă printre românii americani.