Părintele hidroenergeticii românești cum este numit pe bună dreptate Dorin Pavel este fără îndoială una din personalitățile emblematice ale științei și tehnicii românești. Și-a clădit cariera în școlile din Sebeș (primară și gimnazială), Orăștie și Brașov (liceul), un an de Seminar teologic la Sibiu și le-a desăvârșit la Universitatea Politehnică din Zürich (1918-1923) unde-și va lua doctoratul în anul 1925. Deși fusese reținut ca asistent și apoi șef de lucrări la politehnica helvetă Dorin Pavel se întoarce în țară unde va fi numit șeful Biroului de studii și proiecte hidroelectrice, apoi va fi conferențiar la Institutul Electrotehnic al Facultății de Științe din București. Realizează  între 1930-1933 împreună cu studenții săi primul studiu privind potențialul hidrologic al tuturor râurilor din țară. Timp de 7 ani cât a fost director al Uzinelor comunale București a realizat și condus amenajarea lacurilor Floreasca, Mogoșoaia, Tei, Buftea.

Amenajarea hidrotehnică a apelor curgătoare din România are la bază lucrarea sa  (din 1933) “Plan general de amenajare a forțelor hidraulice din România”. După acest plan se vor realiza complexele hidroelectrice de pe râurile: Bârzava, Nera, Semenic, Timiș, Bistrița, Argeș, Lotru, Someș, Râul Mare, Olt și cele din județul Alba de pe Valea Sebeșului.

Numele savantului este legat de cea mai mare și complexă lucrare hidroenergetică din Europa: Nodul Hidroenergetic și de Navigație de la Porțile de Fier, realizare pentru care primește Steaua Republicii Socialiste România și Steaua de Aur a Ordinului Drapelul Iugoslav.

Printre studenții săi s-a numărat și Ion Iliescu.

Lucrarea sa memorialistică “Arhitectura apelor” (1976) ne dezvăluie nu numai gândirea științifică a savantului ci și fibra sa poetică și dragostea pentru râurile României. A fost membru titular al Academiei Oamenilor de Știință (1934), membru corespondent al Academiei Române (1936) titlu retras la insistența Cabinetului 2. Este ales membru tiular al Academiei Române, post mortem, în 1990.

Se stinge din viață pe 5 iulie 1979 și își doarme somnul de veci la Lancrăm lângă unchiul său Lucian Blaga.

Iată ce oameni a dat Alba și Lancrămul, României!

Solii lui Mihai Viteazul, delegația de 12 boieri solicitați de Sigismund Bathory care se considera stăpân al Țării Românești și al Moldovei, încheie umilitorul pentru domnul muntean, tratat de alianță ca vasal al principelui transilvan.

Totuși tratatul conținea și o prevedere importantă pentru românii ardeleni: subordonarea Mitropoliei Ortodoxe a Transilvaniei, cu sediul la Alba Iulia, Mitropoliei de la Târgoviște a UngroVlahiei.

“Biserica și școala sunt leagănul credinței, a naționalității și luminării poporului nostru. Asupra lor se cuvine să fie îndreptate privirile tuturor”. Cel  ce gândea astfel, mitropolitul Blajului, Ioan Vancea, a ctitorit peste 300 de școli populare și 109 biserici în toată Transilvania.

A lăsat urme adânci pe unde a trecut înainte de a fi așezat în scaunul mitropolitan de la Blaj. A fost hirotonit preot celib (1845), profesor la Preparandia din Oradea, secretar episcopal. La Gherla, unde a păstorit trei ani ca episcop, a înființat o tipografie, a introdus studiul limbii române în gimnaziile Greco-catolice, a editat primul șematism diocezan.

Participând, în 1869, la Conciliul Ecumenic Vatican I, a oficiat prima Sfântă liturghie Greco-catolică în limba română în Catedrala Sfântul Petru în fața corpului episcopal din întreaga lume (18 ianuarie 1870).

A fost un apărător înverșunat al ritului și limbii liturgice române  și autonomiei Bisericii Române Unite.

A emis importante hotărâri privind organizarea bisericească, educația tineretului, viața clerului, al ordinului basilitan (al Sf. Vasile cel Mare).

Este cel care a modernizat învățământul blăjan, a înființat un Muzeu de Științe Naturale și prima grădină botanică din Europa, de pe lângă o școală secundară. În cadrul acesteia a înființat un Observator meteorologic.

A fost ctitorul noilor edificii școlare blăjene ce adăposteau: Seminarul Teologic, Școala și Internatul de Fete, Preparandia, Internatul de Băieți, Azilul de copii și o modernă sală de gimnastică.

A sprijinit mulți tineri teologi trimițându-i la școlile din Viena și Roma. A semnat Memorandumul de la Blaj (3 iulie 1872) alături de G.Barițiu, dr. Ioan Rațiu și Ilie Măcelariu.

S-a înălțat la ceruri pe 31 decembrie 1892 în Blajul pe care l-a slujit cu devotament și abnegație.

Numele mitropolitului Ioan Vancea de Buteasa nu poate fi dat uitării, de aceea îl readucem acum, la 195 de ani de la naștere, în atenția urmașilor.

Doctor în filosofie, episcop la doar 36 de ani, Sándor Makkai a impresionat prin erudiția sa. A fost profesor la Facultatea de Teologie din Cluj, episcop al Bisericii reformate, redactor de reviste și un prolific autor de carte. Din 1936 s-a stabilit în Ungaria fiind profesor universitar în orașul Debrețin.

Din opera sa spicuim volumele de poezie (Dare de seamă, 1912), povestiri (Principiile vieții-1924, Vorbesc pietrele-1925) și romanele: În fața porții (1921), Căruța dracului (1926), Agnes (1928), Regele mag (1934), Furtuna galbenă (1934), Marea moartă (1936), Steaua ungurilor (1937), Noi, Erneyeii (1940), Fantoma frumoasă (1942), Ești liber (1943).

Sándor Makkai este și autorul unei lucrări consacrate unuia din cei mai mari principi ai Transilvaniei: “Singur. Profilul sufletesc al lui Bethlen Gabor” dar și a unei feerii muzicale în trei acte, intitulată “Lăcrămioara”.

S-a stins din viață, pe 19 iulie 1951, la Budapesta.

O mare parte din județul Alba este afectată de inundații. Ploile abundente care n-au contenit săptămâni întregi, topirea bruscă a zăpezii în munți au făcut  ca râurile Târnava Mare, Târnava Mică, Ampoi, Sebeș, Arieș și Mureș  să inunde orașele Ocna Mureș, Aiud, Blaj, Alba Iulia și 20 comune (cu 50 de localități). Viitura de pe Mureș a străbătut, în cinci zile, cei peste 100 km care separă Gura Arieșului de Șibot-Băcăinți, Târnavele au afectat și ele localități și terenuri agricole pe distanța de 80 km.

Peste 29000 de persoane au fost evacuate din calea apelor, 13000 de oameni au rămas fără gospodării și agoniseala de-o viață.

Apa ca un bivol negru a distrus tot ce i-a ieșit  în cale producând imense pagube materiale și victime umane.

Mureșul a atins la Alba Iulia un debit de 2192 metri cubi  pe secundă (față de valoarea normală de 100 mc/s) iar apele au atins o înălțime de 806 cm.

Patru oameni și-au pierdut viața, unul a fost dat dispărut. Valoarea pagubelor înregistrate a depășit 90.000.000 lei.

Documentele consemnează feuda greavului Henning din Petrești care mai cuprindea satele Gusu, Vințișoara, Silivaș și Marele sat românesc.

Moșia comitetului va fi împărțită lui Mihai din Aiud, jumătate, iar restul altor nobili loiali.

Măsura a fost luată datorită actului de răzvrătire al contelui Henning împotriva autorității regele și a voievodului Transilvaniei.

Ioan Bota este unul din miile de dascăli dăruiți satelor transilvane din veacul al XIX-lea. La școala din sat a învățat Abecedarul continuând cu Istoria biblică, Catehismul dar și Istoria. Literele chirilice le-a desprins dintr-o Bucoavnă a unui unchi al său. S-a înscris la Școala de învățători de  la Sibiu la încheierea studiilor  fiind numit învățător la Cetea            (1 septembrie 1880), apoi va duce lumina învățăturii la școli de pe Valea Arieșului. Din 1885 se reîntoarce la Cetea după care va fi dascălul pruncilor din Răschita. Ioan Bota a fost mai mult decât un învățător, acumulase cunoștințe care îi vor permite să țină predici , duminica, în biserică, să conferențieze pe diverse teme la reuniunile învățătorilor.

El a fost totodată și un culegător de folclor și un creator popular înzestrat cu har. Este autor de poezie populară, povestiri satirice, snoave pe care le-a publicat în presa vremii în reviste de prestigiu: Convorbiri literare din Iași, Familia de la Oradea, Tribuna de la Sibiu dar și în Telegraful Român, Foaia Poporului.

În 1901 publică Noul Calendar, culegere de povești pentru învățătorii pensionari. Autor de Abecedare (pentru școlile primare, pentru adulți) dar și de piese de teatru și schițe umoristice.

La pensionarea sa a donat Școlii din Cetea 2500 de reviste satirice și umoristice și peste 300 de volume care au creat fondul primei biblioteci sătești din localitate.

A trecut la Domnul în anul 1935, pe 4 februarie, fiind înmormântat la Cetea.

Un grup de 176 fruntași români din Transilvania, în frunte cu cei doi mitropoliți, ortodox și greco-catolic, adresează guvernatorului Marelui Principat, Lichtenstein, o petiție prin care cer aprobarea pentru înființarea unei Societăți de cultură românești. După un an avea să ia ființă, la Sibiu, ASTRA.

Lucian Blaga, “poetul filosof și filosoful poet” (A. Tănase), fiu al Lancrămului și deopotrivă al spațiului mioritic, este omagiat de 35 de ani în prestigiosul Festival ce-i poartă numele.

Nu o să dau date despre viață și operă, despre omul și poetul Blaga, vă propun însă câteva aforisme, fuziune desăvârșită între filosofie și poezie pe care autorul le definea, scriind: “aforismele cele mai valabile au un accent de descântec. Ele sunt gânduri care vrăjesc”.

Să ne lăsăm, așadar, vrăjiți de Lucian Blaga.

• După ce descoperim că viața n-are nici un înțeles, nu ne rămâne altceva de făcut decât să-i dăm un înțeles.
• Legile morale se schimbă după locuri și timpuri. Unii găsesc în aceasta un motiv să nu asculte de niciuna.
• Când cauți comori, nu sapi în nori, ci în pământ.
• Când urăști pe cineva, întrebă-te dacă are vreun înțeles, când iubești însă pe cineva, nu întreba dacă are vreun înțeles.
• Filosofia iederii: “Numai târându-te te poți înălța”.
• După ce apune soarele, orice licurici crede că el îi e locțiitorul.
• E poate că o datorie să vezi prezentul în culori mai negre decât e de fapt: pentru ca din această vedere să izvorască o luptă mai hotărâtă spre mai bine.
• O minune: puterea așa de fragedă a mugurului proaspăt învinge și sparge scoarța cea mai tare și mai dură a unui arbore.
• Numai operele mijlocii sunt ireproșabile, cele mari niciodată.
• Pentru nimic nu cheltuim atâta forță ca pentru lucrurile pentru care avem o “slăbiciune”.
• Un copil voia să scoată peștele din apă, să nu se înece!
• În cele din urmă nici un popor nu e atât de decăzut și de păcătos pentru a nu fi vrednic să te jertfești pentru el, din moment ce-i aparții.

Isus: fariseii l-au răstignit numai odată, dar creștinii de nenumărate ori.

La centenarul nașterii poetului și filosofului din albastrul Lancrăm i-a fost dezvelit un bust în Parcul din centrul municipiului Alba Iulia. Bustul în bronz este opera sculptorului Constantin I. Popovici.