Bucovinean prin naștere (Plaiul Cosminului) Ștefan Munteanu își leagă destinul de orașe emblematice ale românității: Cernăuți, Suceava, Iași, Alba Iulia, Timișoara. În 1946 vine profesor la Liceul “Mihai Viteazul” (ulterior “Horea, Cloșca și Crișan”) din Alba Iulia unde va preda limba română și limba latină.

Va fi director al liceului între 1957-1959. În 1960 câștigă concursul de lector la Facultatea de Filologie din Timișoara. Urcă toate treptele universitare, șef al Catedrelor de istoria limbii române și lingvistică generală (1969-1978) și de limbi romanice (1978-1985).

Își ia doctoratul în filologie cu teza “Probleme ale cercetării stilului, cu privire specială la expresivitatea poetică”.

Ștefan Munteanu, profesorul, a unit competența profesională, cu multă știință de carte dăruită generos învățăceilor cu respectul pentru personalitatea fiecăruia – scrie un fost  elev și apoi prieten al său, Ironim Munteanu. Într-o scrisoare adresată acestuia Ștefan Munteanu afirma despre relația profesor-elev “nu mă sfiesc  să o zic acum la bătrânețe, i-am tratat totdeauna pe elevi ca pe oamenii mari, adică i-am respectat și nu mi-am permis niciodată nici un fel de ironie sau malițiozitate la adresa lor, chiar dacă uneori am fost aspru, dar de fiecare dată m-am străduit să fiu obiectiv și mai ales să nu lezez demnitatea elevului, ca om în devenire”.

Am fost privilegiat ca la împlinirea a 90 de ani de viață a profesorului Ștefan Munteanu să-i înmânez, în casa din Timișoara, însemne de recunoștință din partea Consiliului Județean Alba,  pe care magistrul le-a primit cu bucuria aducerilor aminte despre episodul Alba Iulia al existenței sale și cu modestia omului de mare valoare.

A trecut la cele veșnice la un an de la frumoasa întâlnire la care au mai fost de față profesorii Ironim Munteanu și Ioan Scheau.

Cu două decenii în urmă o delegație militară internațională formată din 39 de ofițeri superiori ai armatelor din S.U.A., Federația Rusă, Germania, Elveția, Italia, Turcia, Japonia, Coreea de Sud, R.P.D. Coreeană, Iugoslavia, Ucraina, Egipt, Ungaria, Indonezia, China, India, Polonia, a vizitat județul Alba. Delegația a vizitat monumente istorice, obiective economice, Liceul Militar “Mihai Viteazul”, a avut întâlniri cu oficialitățile județen și locale.

Membrii delegației militare internaționale au participat în poligonul de la Întregalde la un exercițiu demonstrativ al vânătorilor de munte și elevilor militari de la liceul albiulian de profil.

Principele Transilvaniei Sigismund Bathory, care se considera stăpânul Țării Românești și Moldovei, îi cheamă la Dieta convocată la Sebeș pe Mihai Viteazul și Aron Vodă sau o delegație din 12 boieri din fiecare țară. Chemarea era de fapt o poruncă pentru că “dacă nu vor veni vor fi declarați trădători și imediat schimbați”. Amenințarea nu a fost luată în seamă de Aron Vodă Tiranul care a refuzat să participe și nu a trimis nici delegația de boieri. El va plăti scump  fiind arestat de oamenii lui Bathory, adus la Alba Iulia, judecat și închis în castelul de la Vințu de Jos. Va fi ucis (otrăvit) și va fi înmormântat în biserica mitropoliei ortodoxe din Alba Iulia. Nu va avea însă nici acolo odihnă. Basta, după uciderea lui Mihai, va devasta așezămintele mitropolitane , va scoate din morminte osemintele celor ce-și dormeau acolo somnul de veci și le va împrăștia pe câmp.

Mihai Viteazul, având nevoie de sprijinul principelui ardelean  în lupta cu turcii pe care o pregătea,  a trimis solia de 12 boieri care va încheia un tratat umilitor pentru domnul muntean.  Tratatul va fi reînnoit în alte condiții după victoria de la Călugăreni din august același an.

Născut la Răhău în urmă cu 135 de ani într-o familie cu 7 copii Avram Sădeanu a primit în familie o solidă educație morală  și națională. Mama sa, Maria era fiica preotului Avram Cărpinișan, familie veche a Răhăului ce a dat veacuri la rând oameni de aleasă valoare. A urmat studiile școlare în comuna natală, apoi la gimnaziul  din Sebeș, fiind  apoi student la Institutul Pedagogic Teologic  Ortodox din Arad și la Universitatea din Cluj, unde-și susține și doctoratul în pedagogie. Va fi profesor și director al Institutului pe care l-a absolvit. Solida sa pregătire profesională, ideile sale pedagogice l-au impresionat pe Nicolae Iorga care-l remarcă la cursurile Universității de vară de la Vălenii de Munte. Moartea sa tragică la începutul Primului Război Mondial, în Galiția, îi prilejuiește marelui Iorga o scurtă caracterizare a lui Avram Sădeanu. Iată ce scrie savantul în “Oameni cari au fost” : “Încă unul din fruntașii cu mintea ai românilor din Ungaria cade victimă a războiului atroce pentru toți și, pentru dânșii, și stupid. Avram Sădeanu, profesor la Seminarul din Arad, a murit în Galiția. Cetitorii lucrărilor de istorie ce apar “dincolo” cunosc studiile lui serioase și cinstite despre învățământul românesc în acele părți și mai ales acea cărticică despre Gheorghe Lazăr, marele dascăl ardelean, ale cărui începuturi s-au deslușit atunci întâia oară. Eu am avut plăcerea să număr între ascultătorii cursurilor  de vară pe acest om blând, modest, plin de zel pentru cunoașterea trecutului național și urmărind înalte și mândre visuri de viitor. Firul lor s-a rupt astăzi. Visătorul doarme în țărâna pământului străin. Dar figura lui prietenoasă nu va dispărea din amintirea noastră. El se va așeza între ale acelora cari au murit fără să trebuiască a muri, și din umbra tot mai deasă a vremii va veni și zâmbetul lui, de îndemn pentru munca desfășurată fără dânsul și de părere de rău pentru plecarea dintre noi”.

Printr-o scrisoare adresată regelui Ungariei Ioan Zapolya domnul Moldovei, Ștefan Lăcustă, solicită înapoierea Cetății de Baltă, ocupată de Ștefan Mailath. Domnul moldav argumentează că Cetatea de Baltă a fost moșie a curții domnești din timpul lui Ștefan cel Mare care a primit-o ca danie (împreună cu Ciceul) din partea regelui Matei Corvinul în 1489.

De atunci ea a aparținut domnilor Moldovei care și-au instalat aici pârcălabi și oșteni.

Domeniul va intra, după înființarea Principatului Transilvaniei, în posesia principilor și a marilor familii nobiliare, cetatea va fi dărâmată la ordinul Isabellei, mama principelui Ioan Sigismund Zapolya, poate și din cauza insistenței cu care domnitorii Moldovei o revendicau.

În doar două săptămâni județul Alba intră în rândul producătorilor de energie electrică din România. Sunt conectate la Sistemul energetic național primul agregat al Hidrocentralei Gâlceag (pe 10 aprilie) și apoi cel de-al doilea agregat  (pe 25 aprilie). Intră astfel în funcțiune prima hidrocentrală de pe Valea Sebeșului,  din cele șase cuprinse în planul de amenajare realizat de părintele hidroenergeticii românești, academicianul Dorin Pavel.

Patru: Gâlceag, Șugag, Săsciori și Petrești au fost finalizate, având o putere instalată de 340 kw/h. Frumoasa și Sibișeni au rămas doar în stadiul de proiect.

Născut la Ocna Mureș, în urmă cu 110 ani, Elemér Jancsó a rămas o personalitate importantă a istorie și criticii literare maghiare din România. A absovit studii de literatură maghiară și franceză la universități din Budapesta și Paris.

A fost profesor de liceu în Cluj (1928-1942) apoi cadru didactic universitar în orașul  de pe Someș. A fost membru al Academiei de Științe Social-Politice. Reținem din opera sa volumele: “Documentele societății pentru dezvoltarea limbii în Ardeal” (1955); “15 ani de lirică maghiară în Transilvania” (1964); “Istorie literară și actualitate” și “De la iluminism la romantism” (1966); “Literatura maghiară în epoca iluminismului” (1969). “Studii de istorie literară” (1972); “Contemporanii mei” (1976) și “Studii literare” (1983) au apărut după moartea autorului survenită în 1971, noiembrie 12.

Nicolae Albu, născut în urmă cu 105 ani, a fost mai întâi învățător în mai multe sate din Ardeal. Paralel cu munca de dascăl a urmat cursurile Facultății de Filologie și Istorie din Cluj. A lucrat ca profesor de limba și literatura română la Sâncel, Crăciunelu de Jos, apoi la Liceul pedagogic “Gheorghe Șincai” din Blaj și la liceul agricol din același oraș.

A fost un împătimit cercetător al învățământului din Transilvania, autor al unor lucrări de referință pentru istoria școlilor din Ardeal dar și un avizat folclorist. Este o personalitate marcantă a Blajului căruia i-a dat strălucire prin munca sa.

A publicat, printre altele, lucrările: “Petru Maior-Scrisori și documente inedite”, “Școlile românești din Transilvania între 1800-1867”; “Un satelit al Școlii Ardelene – Șt.P.Neagoe”;  “Însemnări literare și pedagogice”; “Românii din Valea Mureșului de Sus”; “Din relațiile cărturarilor bănățeni cu Blajul”; “Timotei Cipariu – poezii”. A scris un roman pentru Editura “Eminescu” în seria “Romanul de dragoste” care nu a apărut pentru că eroul său nu era “omul nou” al regimului comunist.

Cea mai valoroasă operă a sa rămâne “Istoria Învățământului Românesc din Transilvania până la 1800” premiată de Academia Română cu premiul “Gh. Asachi” (1945).

Printr-un Decret-lege Consiliul Dirigent al Transilvaniei este desființat, atribuțiile sale fiind trecute asupra guvernului central de la București.

Consiliul Dirigent a fost guvernul provizoriu al Transilvaniei ales de către Marele Sfat Național  rezultat din Marea Adunare Națională de la 1 Decembrie 1918. Membrii săi au fost aleși în ședința M.S.N. ce a avut loc pe 2 decembrie 1918, în sala Tribunalului din  Alba Iulia (actualul Palat Administrativ). Guvernul provizoriu a avut atunci următoarea componență:Iuliu Maniu (președinte și ministru de interne), Vasile Lucaciu (fără portofoliu, cu misiuni în străinătate), Vasile Goldiș (Culte și Instrucțiune Publică),  Alexandru Vaida Voevod (Externe și Presă), Ștefan Cicio-Pop (Război și Siguranța Publică), Ioan Suciu (organizarea și pregătirea Constituantei), Aurel Vlad (Finanțe), Octavian Goga (fără portofoliu), Aurel Lazăr (Justiție),  Emil Hațieganu (Codificare), Valeriu Braniște (fără portofoliu), Victor Bontescu (Agricultură și Comerț), Romul Boilă (Comunicații), Ioan Flueraș (Sănătate și Ocrotiri Sociale), Iosif Jumanca (Industrie). C.D. și-a stabilit sediul la Sibiu.

În doi ani și jumătate cât a existat C.D. a acționat prin decrete-legi, pentru armonizarea legislației și organizării Transilvaniei cu regatul român. În momentul desființării sale C.D. își încheiase misiunea, aceea de a integra teritoriile alipite în Regatul României.

Ferdinand de Habsburg îi asigură domnitorului moldovean Petru Rareș, într-o scrisoare, stăpânirea asupra cetăților Ciceu, Bistrița, Ungurașul și Cetatea de Baltă.