Episcopia ortodoxă de la Sibiu este ridicată la rangul de Mitropolie, având în subordine episcopiile de Arad și Caransebeș. Andrei Șaguna este numit mitropolit.
Se reînoadă astfel șirul mitropoliților Transilvaniei ce și-au avut reședința la Alba Iulia (1571-1711). Odată cu pregătirile legate de construirea cetății bastionare de la Alba Iulia (lucrările propriu-zise începând în anul 1715) Biserica Mitropolitană din zid, construită de Mihai Viteazul la Alba Iulia (1597), sediul Mitropoliei și chiliile călugărilor sunt dărâmate. Cu materialul rezultat românii construiesc biserica din Maieri (vis-a-vis de gara CFR).

În urmă cu 90 de ani se înființau la Sebeș ”Uzinele Textile Românești S.A. – Fabrica de ciorapi”. Întreprinderea se înscrie în programul de industrializare de după Primul Război Mondial. Fabrica ce dispunea de un capital de 4.000.000 lei avea o putere instalată de 50 kw și producea, la început, 500 de perechi ciorapi pe zi. Din cei 150 de salariați, 70 erau femei. După trei ani producția fabricii era de 152.000 perechi ciorapi pe an iar în preajma celei de-a doua conflagrații mondiale, în 1938 întreprinderea producea, pe lângă cele 172.000 de perechi de ciorapi și 54.000 tricotaje pe an.

7-8 decembrie 1784    Armata austriacă înfrânge rezistența oștirii țărănești a lui Horea și Cloșca și ocupă orașul Abrud.
11 decembrie 1784      Capitala moților și a răscoalei, Câmpeni,  este ocupată după lupte grele de ostașii împăratului.
Horea și Cloșca se refugiază în munți, nu înainte de a promite luptătorilor săi lăsați la vatră că răscoala va porni în primăvara următoare.
27 decembrie 1784    Horea și Cloșca sunt prinși, prin trădare, în pădurea Scorușet. Sunt duși sub pază la Abrud, în casa în care s-a pus la cale trădrea lor și ținuți până în ziua de Anul Nou 1785.

Militant ecumenist de seamă Nicolae Mladin a urcat treaptă cu treaptă în ierarhia bisericii ortodoxe până în scaunul mitropolitan de la Sibiu. A urmat studii liceale la Petroșani, teologice la Oradea, Chișinău și București. Își ia doctoratul în teologie la București cu teza “Asceza și mistica paulină” (1946). Va urma studii de specializare la Facultățile de teologie protestantă și catolică din Viena. Va fi profesor la catedra de Teologie Morală la Academia Teologică “Andreiana” din Sibiu.
Diacon necăsătorit este uns în monahism la Mănăstirea Sâmbăta de Sus. Este pe rând ieromonah, protosinghel,  arhimandrit. Este ales, pe 4 iunie 1967, arhiepiscop al Sibiului și mitropolit al Ardealului (hirotonit în 8 iunie și înscăunat trei zile mai târziu). Păstorește până în 1981 când se retrage din cauză de boală, la Mănăstirea Sâmbăta de Sus.
A fost membru în delegația B.O.R. ce a sărbătorit la Muntele Athos mileniul vieții monahale (1963); trimis în misiune la românii din America; membru în delegația sinodală ce a vizitat Egiptul , Etiopia și India (1969).
Este Doctor Honoris Causa al Institutului Teologic Protestant din Cluj (1969).
A publicat numeroase lucrări și studii de morală, predici, articole de îndrumare a preoțimii (mai ales în “Telegraful român”), biografii ale unor preoți români.
Lucrări: Comunitarism și comunism (1941); Biserica lui Dumnezeu în lumina Sfintei Scripturi (1926); Prin zbuciumul vremii. Predici (1947); Biserica ortodoxă română una și aceiași în toate timpurile (1968); Samuil Micu Klein, teologul (1957); Manualul “Teologia morală ortodoxă pentru institutele teologice” (coautor), 2 volume, 1979.
A trecut la cele veșnice pe 1 iunie 1986, fiind înmormântat la Sâmbăta de Sus.
La Abrud, pe 14 decembrie 2014, va fi dezvelit un bust al mitropolitului cu  prilejul centenarului nașterii sale.

Al. Ioan Cuza, printr-un Decret organic, hotărăște înființare unei autorități sinodale centrale pentru afacerile religiei române în care se prevede: “Biserica Ortodoxă Română este și rămâne independentă de orice autoritate bisericească străină, în tot ce privește organizarea și disciplina”, legăturile sale cu Patriarhia de la Constantinopol păstrându-se doar sub raportul dogmei.
Recunoașterea de fapt a autocefaliei B.O.R., din partea Patriarhiei  ecumenice constantinopolitane, va fi făcută abia în anul 1885.

 

Venea pe lume, la Spitalul județean din Alba Iulia, fetița Monica Gabriela Stoicheț, cel de-al 30000-lea locuitor al municipiului reședință de județ.

“Cel mai de seamă om politic pe care l-a dat neamului nostru românesc din această țară transilvană”, cum aprecia Lucian Blaga, Ion Inochenție Micu-Klein, episcop unit, adevăratul întemeietor al Blajului pleca, în urmă cu  270 de ani, de la Viena la Roma pentru a scăpa de judecata autorităților laice din capitala imperiului habsburgic.  Cel care a pus bazele programului de emancipare națională a românilor ardeleni își începea exilul cu dorul nespus al pământului natal. I.I. Micu-Klein va muri departe de neam și de țara pentru care a luptat până la jertfa de sine.
Se stingea din viață la 23 septembrie 1768 iar dorința sa a fost ca “oasele mele să aștepte învierea în  mănăstirea din Blaj”. După 230 de ani, în 1997, dorința lui s-a împlinit, rămășițele pământești ale episcopului s-au întors în Blajul după care a suferit în exilul forțat în care a trăit la Roma. Osemintele sale au fost reînhumate în Catedrala Mitropolitană “Sf. Treime”.

“Eu am făcut o singură politică: să iubesc și să slujesc neamul și poporul meu românesc”.
Cel care rostea această adevărată profesiune de credință, la împlinirea a 90 de ani de viață, este încă unul din oamenii mari pe care Alba i-a dat științei și culturii românești. Personalitate de prim rang a științelor istorice și geografice Ștefan Manciulea este un produs al școlilor Blajului, Liceul “Sfântul Vasile cel Mare” și Academia Teologică. În 1921 absolvă cursurile Facultății de Litere și Filozofie (Secția de geografie și istorie) unde i-a avut ca dascăli pe Nicolae Iorga, Vasile Pârvan, Dimitrie Onciul, Simion Mehedinți. Acesta din urmă va fi conducătorul Tezei de doctorat  “Câmpia Tisei” susținută în 1936, apreciată cu  “Summa Cum Laude”.
Este prezent la Alba Iulia pe 1 Decembrie 1918 cu consătenii săi din Straja, profesor de geografie la Liceul “Moise Nicoară” din Arad și la Liceul “Sfântul Vasile cel Mare” din Blaj, preot la Straja, a fost inspector școlar pentru Ținutul Mureș, conferențiar universitar la Universitatea din Cluj.
Este victimă a regimului comunist care-l îndepărtează de la Universitatea clujeană; este arestat în 1951 și condamnat la închisoare (16 ani) pentru “apartenența la biserica greco-catolică și publicarea de lucrări  științifice ațâțătoare, de ură rasială între naționalitățile conlocuitoare”.  Trece prin pușcăriile de la Jilava, Aiud, Cavnic, Baia-Sprie, Caransebeș. Eliberat în 1955 este arestat din nou în 1962 și condamnat pentru aceeași vină la cinci ani închisoare și confiscarea averii. După eliberare, în 1964, se angajează ca “îngrijitor de parc” la Sanatoriul TBC din Blaj. Se pensionează în 1969 primind o pensie de 703 lei.
Și-a continuat munca științifică publicând lucrări reprezentative în domeniile geografiei și istoriei.
A fost premiat de Academia Română de două ori: în 1936, premiul “Năsturel” pentru lucrarea “Granița de Vest” (tradusă de N. Iorga în franceză) și în 1941 premiul “Gh. Asachi” pentru  lucrarea “Așezările românești din Ungaria și Transilvania în secolele XIV-XV”.
Pentru aceste lucrări comunișii îl “premiază” cu închisoarea!
Se stinge din viață pe 12 iulie 1985, fiind înmormântat la Blaj.

Augustin Bunea, canonic, academician, este așa cum îl numea N. Iorga ”istoricul cel mai priceput al Ardealului”. Și-a făcut studii – la universitate, de filosofi și teologie, la Roma, la celebrul Colegiu ”De Propaganda Fide”, își ia doctoratul în 1882 la Institutul din Roma.
Întors la Blaj ocupă diferite funcții în ierarhia Bisericii greco-catolice este profesor și apoi rector al Academiei Teologice din Blaj, membru al ASTRA. Colaborează la editarea Enciclopediei Asociațiunii (Enciclopedia Română); a fost semnatar al Memorandumului (1892); un strălucit orator va deveni membru al Academiei Române pregătind discursul ”Stăpânii Țării Oltului” pe care, moartea fulgerătoare, l-a împiedicat să-l susțină în acest înalt forum cultural – științific al țării.
Evocându-l, în Camera Deputaților, N. Iorga spunea ”Augustin Bunea a fost o glorie a culturii românești de dincolo. Istoric desăvârșit, care a pus bazele studiilor critice, privitoare la istoria românilor din Ardeal, orator fără pereche, scriitor, din aceea cu care românii de dincolo fac cinste, a ținut strânse legăturile culturale ale românilor din Ardeal cu Românii de aici”.

Parlamentul României întrunit în ședință solemnă adoptă Hotărârea:
În semn de prețuire și recunoștință:
– Față de semnificația de excepție în istoria românilor a municipiului Alba Iulia;
– Față de strălucita izbândă a lui Mihai Viteazul, care a înfăptuit, în anul 1600, prima unire a tuturor românilor;
– Față de marele act al încununării îndelungatei lupte de dezrobire națională a românilor din Transilvania prin unirea acesteia cu patria mamă și cu celelalte pământuri istorice românești – Basarabia și Bucovina – act proclamat la 1 Decembrie 1918 de Marea Adunare Națională a românilor de la Alba Iulia Parlamentul României adoptă prezenta Hotărâre:
ARTICOL UNIC: – Se declară municipiul Alba Iulia ”Cetate – Simbol al Marii Uniri a Românilor”