Personalitate reprezentativă pentru istoria medicinei din județul Alba și nu numai dr. Nicolae Igna, a rămas în memoria afectivă a comunității albaiuliene. A fost șef de secție și comandant al Spitalului Militar din Alba Iulia (1925 – 1946) și apoi, până la trecerea în eternitate, medic șef al Dispensarului TBC Alba Iulia (1946 – 1961).
Pe lângă activitatea de medic a avut preocupări în cercetarea științifică și s-a ocupat de istoria medicinei din zona Albei.
Din cele 60 de lucrări de specialitate multe au fost publicate în străinătate (Franța, Gemania, Ungaria). Amintim doar câteva titluri: ”Contribuții la cultul lui Esculap și Hygeea” (Berlin, 1937); ”Instrumente medicale găsite la Apulum” (Cluj, 1936); ”Sfinții Cosma și Damian, doctori fără arginți” (Cluj, 1945); ”Carol Davila – organizatorul serviciului sanitar civil și militar în România” (Budapesta, 1947); ”Vinul și medicina” (Alba Iulia, 1937); ”Apele termale de la Germisara și epoca romană” (Cluj, 1946).
Membru activ în șapte societăți științifice, în Asociația Franco-Română, a fost distins cu premiul ”Palmes d`or al Academiei Franceze”.

Viața sa este un adevărat roman cavaleresc. Pavel Chinezu, fiu de morar din părțile Banatului (n. 1432) a urcat treaptă cu treaptă, prin merite deosebite și lupte, în ierarhia militară a celei de-a doua jumătăți a veacului al XV-lea. A fost simplu soldat, apoi căpitan, a ajuns comandant suprem al armatei regale, comite de Maramureș și de Timiș.
Destinul său a fost marcat de întâlnirea cu regele Matei Corvin. Legenda spune că acesta, trecând pe la moara unde Pavel era ucenic al tatălui său, a cerut un pahar cu apă. Tânărul neavând o tavă pe care să-i dea regelui paharul cu apă i l-a oferit pe o piatră de moară. Forța sa de-a dreptul ieșită din comun l-a impresionat pe Matei Corvin care i-a propus să servească în armata sa. Așa a început cariera unuia dintre cei mai mari luptători antiotomani din istoria evului mediu transilvănean. Prin victoriile sale Pavel Chinezu – așa cum afirma un istoric – a oprit ofensiva otomană îndreptată împotriva Banatului și Ungariei.
Pavel Chinezu este legat și de istoria Albei prin rolul său decisiv în victoria zdrobitoare, de pe Câmpul Pâinii (13 octombrie 1479). Atunci comitele Timișoarei a scris o nouă filă de eroism în istoria Transilvaniei.
În ziua următoare bătăliei, 14 octombrie 1479, el intra triumfător în cetatea Alba Iulia, unde-și dormea somnul de veci Iancu de Hunedoara, prededesorul său în lupta antiotomană.
La Șibot, pe locul bătăliei de pe Câmpul Pâinii, Pavel Chinezu este nemurit într-un moment și evocat de urmași până astăzi. În satele din jur Pavel Chinezu este personaj de legendă.

Absolvent al Liceului ”Sf. Vasile cel Mare” din Blaj (1907) al Facultății de Drept din Budapesta, unde își ia și doctoratul (1911) Ionel Pop activează ca avocat stagiar la Blaj în biroul unchiului său, Iuliu Maniu. A fost membru în Marele Sfat Național Român, deputat de Vințu de Jos din partea P.N.R., în primul Parlament al României Mari; apoi parlamentar din partea P.N.Ț., vicepreședinte al Camerei Deputaților, comisar guvernamental (cu rang de ministru) pentru Ardealul de Nord eliberat (1944 – 1945). A fost arestat de către comuniști în 1948 și închis.
Este cunoscut ca un scriitor prolific, membru al Uniunii Scriitorilor din România, un împătimit al vânătorii și pescuitului, prieten cu Mihail Sadoveanu. A petrecut împreună cu Sadoveanu, Ironim Stoicliță și alți prieteni clipe de neuitat la Oașa unde deținea o cabană vecină cu cea a autorului ”Poveștilor de la Bradul Strâmb”.
Din opera sa spicuim: ”Capra neagră” (1957); ”Vulpea” (1957); ”Întâlniri cu animale” (1960); ”Hoinăreli prin natură” (1961); ”Pași prin lumea păsărilor” (1905; 1979); ”Vânători, oameni și câini” (1972); ”O palmă de râu și niște istorii vânătorești” (1978) și romanul ”În inima pădurii”. A mai scris memorialistică.
Postum au apărut ”Scrieri alese” (2008 ediție îngrijită de Mioara Pop) și ”Pagini de corespondență”, 2011, îngrijită de Ion Buzași și Mioara Pop.

Apare în Monitorul Oficial Legea privind declararea orașului Aiud ca municipiu.

Învingător la Șelimber și instalat în Cetatea de scaun a Crailor ardeleni, Mihai Viteazul convoacă Dieta la Alba Iulia. Acest sfat al țării are loc între 20 și 28 noiembrie. Nobilii ardeleni prezenți la Dieta îl numesc pe Mihai ”principele nostru prea milostiv”.
În cadrul Dietei, condusă de Mihai, sunt stabilite măsuri legate de țări (fiind scutite satele arse sau devastate în timpul războiului); secuilor li se redau drepturile și libertățile răpite de principii ardeleni în urmă cu 70 de ani; nobilii fugiți, care se întorc, vor fi iertați, iar celor care se împotrivesc li se vor confisca averile.
Noul domn va arăta bunăvoință, față de riturile ortodox, catolic și luteran dar va interzice pe cele calvine și armenești.
Mihai Viteazul va organiza la Alba Iulia cancelaria (sub conducerea lui Teodosie Rudeanu) care va emite pentru prima dată în Transilvania acte oficiale în limba română, alături de cele în latină și slavă.

Născut la Sebeș, elev al Gimnaziului din localitate, al liceelor romano-catolice din Alba Iulia și Cluj, Vasile Moga devine episcop ortodox al Ardealului fiind instalat la Sibiu pe 29 iunie 1811, unde a păstrat până la moartea sa în 1845.
A rămas în istoria bisericii ortodoxe transilvănene prin cumpărarea reședinței episcopale la Sibiu, implicarea în dezvoltarea învățământului teologic și pedagogic, al școlilor poporale din eparhie. A acordat burse tinerilor teologi pentru a studia la Viena, a militat – în ciuda restricțiilor impuse de statul habsburgic – pentru acordarea de drepturi politice, sociale și naționale românilor din Ardeal. A pus bazele consistoriului episcopal și seminarului teologic din Sibiu. Este autorul lucrării ”Învățătura teologicească” despre îndatoririle slujitorilor bisericii și ale creștinilor.
Pentru Maior, apreciind munca lui Vasile Moga, scria: ”Nu trecură încă doi ani de când s-a așezat episcop și iată, în Sibiu au neuniții Seminarium pentru clerici și … e făcută rânduiala ca 4 clerici neuniți din Ardeal să învețe Teologia la Viena, ca întorcându-se acasă să fie profesori. Iar cu școlile cele de prin sate, până acum întrec neuniții pre cei uniți.”

Preot, filolog născut în Abrud (1779), școlit la Blaj, Vasile Coloși este cunoscut dincolo de activitatea sa ca preot, protopop și inspector al școlilor poporale unite (din protopopiatele Bobâlna, Bistra și Zărand) ca un filolog de seamă.
Lui îi este încredințat să continue după moartea lui Samuel Micu (1806) ”Lexiconul de la Buda”, ce va vedea lumina tiparului în 1825, pe care-l îmbogățește cu noi cuvinte și-l definitivează. Tot el a pregătit ”Dicționarul român – latin – maghiar – german”.
Este cel care va tipări, în traducere ”pre limba românească”, lucrarea ”Catehismul cel mic istoricesc” (a lui Caude Fleury).

Excelența Sa, Ion Brad, născut în Pănade, satul lui Cipariu, se alătură pleiadei de mari scriitori pe care Alba i-a dat literaturii române și universale: Lucian Blaga, Ion Agârbiceanu, Ion Lăncrănjan. Poet, prozator, publicist, dramaturg, memorialist, editor, traducător, ambasador, Ion Brad este o personalitate de prim rang a culturii românești.
Opera sa cuprinde nu mai puțin de 20 de volume de versuri (Premiul Academiei Române, 1959 pentru volumul ”Cu timpul meu”); 8 romane adevărată frescă a Ardealului și oamenilor săi, a familiei transilvănene (cine nu cunoaște : Descoperirea familiei, Romanul de familie, Raiul răspopiților său. Muntele catârilor” consacrată Muntelui Athos.
Fost ambasador al României la Atena, un deceniu de viață, Ion Brad a evocat perioada în volumul ”Ambasador la Atena”. Este autor al unor volume de memorialistică, al unor piese de teatru, scenarii cinematografice, traduceri.
A debutat literar în revista ”Gând tineresc” a Liceului ”Mihai Viteazul” (azi H.C.C.) din Alba Iulia în anul 1947.
A fost secretar al U.S.R., director al Teatrului ”C.I. Nottara”. Este cetățean de onoare al municipiilor Cluj-Napoca și Blaj.
Este inițiatorul și fondatorul Asociației Culturale ”Frații Brad” Pănade.
Despre personalitatea și opera lui Ion Brad s-a scris și se va scrie încă mult.
Astăzi, la ceas aniversar, să-i urăm acestui strălucit Ambasador al Albei un călduros ”La mulți ani, Excelență”!

Septimiu Albini (născut la Șpring pe 9 iunie 1861), profesor, folclorist, publicist, om politic școlit la Sibiu și Blaj, absolvent al Facultății de Litere a Universității din Viena (1883) s-a implicat activ în lupta românilor din Transilvania. A participat la redactarea și publicarea Memorandumului trimis Curții de la Viena în 1892. În urma Procesului memorandiștilor, judecați pentru trădare de țară și condamnați la închisoare, Septimiu Albini trece în România unde va activa în cadrul Academiei Române. A contribuit la alcătuirea volumului VI al culegerii ”Anul 1848 în Principatele Române”.
Este autorul lucrărilor: ”Politica românilor în Ungaria. Trecut, prezent, viitor” (București, 1909), ”Direcții în Ardeal – constatări și amintiri, (1916). Postum a apărut volumul ”Scrieri” (Ed. Imago, Sibiu) îngrijit de Ilie Moise.
Este înmormântat la Cut unde urmașii, recunoscători, i-au înălțat un bust.

Nicolae Brânzeu, născut la Roșia de Secaș (1869), este un produs al școlilorBlajului, cărora le dedică lucrarea de licență, la absolvirea Facultății de Latină și Studii Istorice din București. Intitulată ”Școlile Blajului – Studiu istoric” lucrarea obține calificativul ”magna cum laudae” și va fi tipărită la Sibiu (1898) la recomandarea academicianului Ioan Bianu (fiu al Albei). A urmat și cursurile Facultății de Drept din capitala României. Este ctitorul Liceului de fete ”Mihail și Sevastița Vasilescu” din Pitești; profesor și respectiv școlar; prefect al județelor Argeș (1907 – 1911; 1914 – 1916) și Neamț (1916 – 1918); susține intrarea României în război de partea aliaților pentru întregirea țării. A fost membru al P.N.L. iar din 1918 al P.N.Ț. (fiind președinte de onoare al Organizației Argeș).
Pentru activitatea sa a fost răsplătit cu Ordinul ”Coroana României”, clasa I, în grad de ofițer și ordinul ”Coroana României” în grad de comandor (pentru munca în învățământ). A primit ”Medalia Jubiliară – Carol I”, Bărbăție și Credință clasa I și ”Crucea Comemorativă a războiului 1916 – 1918”.