În urmă cu 100 de ani se năștea la Cugir Iosif Pervain, strălucit filolog și istoric literar, reprezentant de marcă al școlii clujene. A fost un elev remarcabil cu rezultate foarte bune de la Școala primară (absolvită la Cugir) la Gimnaziul de băieți din Hunedoara (1927-1936) și apoi la Liceul “Mihai Viteazul” din Alba Iulia, pe care-l absolvă în anul școlar 1933/1934. Student la Facultatea de litere din Cluj unde, din anul al al III-lea devine preparator la catedra de literatură, avându-l ca mentor pe Dimitrie Popovici al cărui asistent va deveni după absolvire și care-l orientează spre istoria literară. Urcă toate treptele universitare, își ia doctoratul cu o teză despre Grigore Alexandrescu. Se apleacă vreme de patruzeci și cinci ani “investingării trecutului cultural și literar al Transilvaniei” – cum însuși mărturisea. A format zeci de generații de profesori de literatură.
În cercetare s-a oprit cu precădere asupra secolului al XVIII-lea printr-o investigare exhaustivă a documentelor și surselor. S-a preocupat de presa ardeleană, de teatrul românesc, de mari personalități ale culturii transilvane.
A cercetat corespondența unor mari oameni de cultură ardeleni subliniind rolul acestora în istoria literaturii și culturii unui popor.
Din opera sa spicuim: ”Istoria literaturii române, vol.I” (coautor); “Studii de literatura română” (1971) ; “Corespondența lui Al. Papiu Ilarian” (2 vol., 1972) ; ”George Bariț și contemporanii ” (4 volume, în colaborare) ;”Secvențe preromantice” (2000, apărută postum). A colaborat la “Atlasul lingvistic român”, “Compendiul de Istoria României” (1968). A tradus din András Sütő și István Nagy.
A trecut la cele veșnice la 16 mai 1982, la Cluj-Napoca.