Nicolae Brânzeu, născut la Roșia de Secaș (1869), este un produs al școlilorBlajului, cărora le dedică lucrarea de licență, la absolvirea Facultății de Latină și Studii Istorice din București. Intitulată ”Școlile Blajului – Studiu istoric” lucrarea obține calificativul ”magna cum laudae” și va fi tipărită la Sibiu (1898) la recomandarea academicianului Ioan Bianu (fiu al Albei). A urmat și cursurile Facultății de Drept din capitala României. Este ctitorul Liceului de fete ”Mihail și Sevastița Vasilescu” din Pitești; profesor și respectiv școlar; prefect al județelor Argeș (1907 – 1911; 1914 – 1916) și Neamț (1916 – 1918); susține intrarea României în război de partea aliaților pentru întregirea țării. A fost membru al P.N.L. iar din 1918 al P.N.Ț. (fiind președinte de onoare al Organizației Argeș).
Pentru activitatea sa a fost răsplătit cu Ordinul ”Coroana României”, clasa I, în grad de ofițer și ordinul ”Coroana României” în grad de comandor (pentru munca în învățământ). A primit ”Medalia Jubiliară – Carol I”, Bărbăție și Credință clasa I și ”Crucea Comemorativă a războiului 1916 – 1918”.